Traditii

Jocul Caprei

In folclorul romanesc, capra este considerata de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea.
Jocul caprei, obicei popular romanesc, practicat in seara de Anul Nou, cu etapele sale: omorarea, bocirea, dateaza din cele mai vechi timpuri. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor, succes invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul caprei.Jocul caprei, practicat pe tot cuprinsul tarii pana la sfarsitul secolului al XIX-lea a intampinat rezistenta Bisericii, fiind socotit un joc pagan, multi slujbasi ai bisericii refuzand sa-l primeasca pe la casele lor, socotindu-l nevoit de legea crestineasca.Astazi, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare, in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou.

Steaua

In noaptea din Ajunul Crăciunului copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.

Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Cântecele despre stea provin din surse diferite unele din literatura bizantină ortodoxă şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale.Micul cor al stelarilor,care intră în casă în seara ajunului Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“„Trei crai de la răsărit“.



Sorcova

Unul dintre obiceiurile traditionale de Anul Nou este mersul cu Sorcova, in dimineata zilei de 1 ianuarie. Acest obicei este foarte vechi si este raspandit pe tot cuprinsul tarii, fiind practicat indeosebi de copii. Copii care vin cu Sorcova poarta o crenguta inmugurita de copac sau o Sorcova confectionata dintr-un bat in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. In trecut, Sorcova ea era o crenguta cu flori naturale, mai ales de la pomii roditori. In momentul in care incep a se rosti versurile, Sorcova este inclinata in directia persoanei careia ii sunt adresate toate urarile, Sorcova jucand rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite putere, tinerete, sanatate si belsug celui vizat; versurile sunt foarte sugestive in acest sens. 

Plugusorul

Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pierdut astazi caracterul de incantatie magica.Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit.

Paparuda

Paparuda reprezinta denumirea cea mai raspandita a ritului magic de "provocare a ploilor aducatoare de belsug", practicat pe timp de seceta, si ocupa un loc distinct intre obiceiurile agrare in desfasurarea carora apa joaca un rol de prim ordin.Pe langa forma romaneasca, Paparuda (papaluga, paparuga, papalugara, peperuia, pipiruda, babaluda, matahula, papalunga, babaruta, babaruga, dodoloaie),  si cea aromana, Pirpiruna, este inatalnita forma bulgara Perperuda (obicei bulgar in timp de seceta) si, totodata, se gasesc consemnate, dialectal, formele sarbo-croate Perperuna, Perepuna, Peperuna si slavonul prporuse.Descrisa mai intai de Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae, ea a fost inregistrata mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, asadar dupa un secol si jumatate de la prima ei atestare la noi. Paparuda a fost atestata in toate provinciile tarii noastre, exceptie facand Bucovina si Maramuresul. Ea apare si la romanii din Banatul jugoslav si la cei din Ungaria, precum si in toata Moldova.Dupa cum apare in descrierea facuta de Cantemir, in spatiul sud-est european, inclusiv la romani, forma initiala a fost practicata de copii, dintre care o fata aflata la varsta puritatii rituale indeplinea rolul principal. Paparuda este, la origine, o straveche creatie mitica ce imbina in continutul ei elemente magice si religioase.